Month: iunie 2015
„Tussie-mussie” – o abordare romanticizată a butonilor

Este aproape uimitor câte detalii şi câte istorisiri pot exista uneori, chiar şi în spatele unor obiecte dintre cele mai obişnuite. Este şi cazul butonilor, despre care am mai vorbit în articolele precedente. Dar în acest articol, abordarea este oarecum diferită pentru că nu mai vorbim de butoni ca produse de promovare, ci butoni în forma unor aducători de mesaje romantice, adesea strecurate în taină în epoca victoriană. Aceşti butoni purtau numele de „tussie-mussies”.

Datele privind originea termenului „tussie-mussie” sunt oarecum încurcate. Conform Oxford English Dictionary, cuvintele sunt semnalate pentru prima dată (deşi sub o altă formă) în anul 1440. S-ar părea că prin secolele 17-18 diverşi autori de dicţionare au dat acestei expresii un înţeles obscen, motiv pentru care termenul a dispărut pentru câtva timp din limbajul standard. A fost ulterior repus în circulaţie cu înţelesul pe care, de fapt, l-a avut dintotdeauna: un mic buchet de flori care se ţinea în mână şi era adesea înfăşurat în dantelă sau pânză brodată.

Aşadar, „tussie-mussie” era o denumire dată acestor buchete unicate de mărime mai mică, care se realizau din flori şi ierburi aromate si pe care doamnele şi domnişoarele le purtau în societate. Este important să menţionăm că fiecare buchet, după tipul florilor din care era realizat, purta cu el o anumită semnificaţie. De cele mai multe ori, aceste buchete erau realizate în jurul unei flori anume, iar aceasta, împreună cu toate celelalte, erau selectate cu multă grijă astfel încât să exprime mesajul corect întocmai. Şi selectarea florilor în funcţie de culoare era la fel de importantă în acest sens.

Cu toată popularitatea de care se bucurau „bucheţelele grăitoare”, designerii din epoca victoriană s-au gândit să preia semnificaţia acestora şi să o transpună în fabricarea butonilor. Aşa au apărut butonii „tussie-mussie” ca accesorii de modă ce complimentau buchetele de flori. La fel cum realizarea acestora din urmă era o muncă creativă care se făcea cu multă grijă şi atenţie, şi în cazul butonilor se avea grijă ca imaginile gravate sau imprimate să releve o semnificaţie aparte. Se mergea atât de departe încât cei care aspirau la afecţiunea unei anumite domnişoare căutau prin dicţionare şi cărţi florile potrivite. La rândul lor, domnişoarele erau nerăbdătoare să descifreze mesajul criptat.

Poate că astăzi ne gândim mai puţin la flori şi butoni în sensul celor de mai sus. Pentru a schimba puţin perspectivele, n-ar fi rău să menţionăm că aceste „tussie-mussies” erau mai apreciate decât bijuteriile în epoca victoriană.

Sursă foto: Pinterest

Sursă foto: Pinterest

ZINK & Zero Ink: imprimanta fără cerneală Polaroid

Trăim nişte vremuri foarte interesante din punct de vedere tehnologic şi al inovaţiilor. Iar imprimanta mobiă Polaroid ZINK a reprezentat cu siguranţă un mare pas în faţă în lumea tehnologiilor de printare şi a noastră, a tuturor.

Imprimantă portabilă de la Polaroid are la bază o tehnologie de printare fără cerneală. Această nouă tehnologie, ZINK® Printing Technology sau Zero Ink®, este capabilă să producă un print color de mare calitate fără a fi nevoie de cartuşe de cerneală, tuş sau benzi adezive, toate de nelipsit în cazul imprimantelor – deja le-am putea numi – tradiţionale.

Totuşi, nu vorbim de o imprimantă la dimensiunea celor obişnuite. Este de fapt vorba despre o tehnologie care vine încorporată într-un dispozitiv de mărimea smartphone-urilor, ce se cuplează wireless la orice tabletă sau smartphone via Bluetooth 4.0 şi NFC, iar prin intermediul aplicaţiei dedicate, este permisă şi editarea fotografiilor înainte de printare. Un mare plus.

polaroid-zip-instant-printer-e2af.0000001429234050

Sursă foto: Polaroid

Imprimantă are la bază, după cum spuneam, o tehnologie proprie, şi funcţionează pe baza unei hârtii patentate numită Zink Paper® şi a cristalelor de vopsea cu care este impregnată. Aceste cristale sunt activate de căldura dispozitivului de printare şi sunt cele care redau în cele din urmă printul color, înaintea printării, aceste cristale fiind incolore.

Întregul proces este de o acurateţe incredibilă, întrucât cristalele sunt activate doar atunci când primesc impulsuri de o durată şi temperatură anume. Când acestea sunt corecte, rezultă tehnica uimitoare care reproduce culorile vibrante, rezistente la apă şi temperaturi ridicate.

După spusele celor de la Polaroid, în spatele produsului şi al întregii tehnologii care îl ghidează a stat fizica, acea materie care a dat multora bătăi de cap în timpul liceului. Metoda de a controla fiecare strat de culoare al cristalelor în functie de timp şi temperatură este o metodă ce a fost descoperită de echipa care s-a dedicat acestui produs, o metodă deci cât se poate de inovativă.

Alte funcţii ale imprimantei fără cerneală Polaroid ar mai fi editare luminozitate, contrast, saturaţie, alegere filtre de culoare, mod colaj care permite afişarea de până la 9 fotografii într-un print, funcţie creare cărţi de vizită şi mai sunt şi altele. Interesant este că printurile pot fi utilizate şi ca stickers, hârtia Zink venind cu o parte adezivă, ceea ce permite lipirea printurilor pe diverse suprafeţe.

3 cele mai populare obiecte personalizate în secolul al 19-lea

Multe întâmplări şi lucruri mari definesc secolul al 19-lea din istoria umanităţii, dar mai ales unul printre cele mai relevante pentru lumea în care trăim astăzi şi pentru subiectul acestui articol, cele mai populare obiecte personalizate din secolul al 19-lea. Acest lucru este procesul de industrializare, care a luat cu asalt societăţile preponderent agrare din secolele precedente. Atâtea schimbări sociale şi economice nu puteau decât să contribuie la fluxul continuu de producţie în masă, fapt ce, inevitabil, a dus la dezvoltarea continuă a ţărilor.

Trecerea de la mâna de lucru manuală la munca automatizată a facilitat deci producţia pe scară largă. Evident, aceasta a însemnat creşterea numărului de producători, iar odată cu prezenţa tot mai mare a acestor companii pe piaţă, a apărut ideea şi necesitatea de distincţie. A apărut conceptul de singularitate sau, folosind un termen al zilelor noastre, brand. Şi pentru că mijloacele de manufacturare permiteau de-acum diverse, companiile s-au gândit să utilizeze şi alte metode de promovare, pe lângă tradiţionalele reclame printate.

Care sunt deci acele obiecte personalizate atât de populare în secolul al 19-lea? Deloc surprinzător, lista începe cu un produs la fel de popular si astăzi.

Semne de carte

Cititul era în secolul al 19-lea (nouă ne place să credem că mai e şi astăzi) o pasiune des întâlnită. Iar în acea perioadă, odată cu dezvoltarea cromolitografiei care permitea imprimarea în mai multe culori, a devenit ceva obişnuit pentru companii să ofere semne de carte frumos colorate şi imprimate, în scopul promovării. Şi nu conta că erau promovate asigurări de viaţă, obiecte casnice sau de înfrumuseţare. Semnele de carte îşi îndeplineau scopul pentru că erau utile şi da, elegante.

step0001

Semn de carte sec. 19, Rusia sau Franţa (Sursă foto: The Metropolitan Museum of Art)

Butoni

De la butonii lui George Washington ajungem la Abraham Lincoln, în timpul căruia butonii au căpătat o alură şi mai politică, fiind folosiţi în campanii de multe ori. În  acelaşi timp, în epoca victoriană, butonii erau utilizaţi pentru a transmite mesaje mai delicate sau personale doamnelor. Dar vom intra în mai multe detalii privind acest aspect într-un articol următor.

step0001 (1)

Butoni sec. 19, Franţa. (Sursă foto: The Metropolitan Museum of Art)

Tirbuşoane

Când Adolphus Busch, binecunoscutul berar din a  doua jumătate a secolului 19, îşi trimitea oamenii în taverne pentru a-i vinde berea, nu-i trimitea doar cu atât. Punea alături o serie de obiecte promoţionale care să însoţească produsele sale. Tirbuşoane personalizate, în primul rând, chiar foarte populare în acele vremuri, şi bricege personalizate.

Dacă am lua-o pas cu pas în istorie, probabil am ajunge să descoperim că obiectele personalizate datează şi de mai devreme. În 1450, de exemplu, când Gutenberg a inventat tiparul, s-a început producerea în masă a broşurilor şi fluturaşilor. Dar referiri s-ar putea face şi la epoca romană când, promovând creştinismul, Constantin cel Mare a comisionat fierarii şi argintarii cu inscripţionarea simbolurilor creştine pe bijuterii şi monede.

Săpun, praf de copt şi gumă: dintr-una-nalta, îţi spunem noi ce nu ştiai despre Wrigley

Povestea aceasta începe pe străzile Philadelphiei. Şi ca orice alt oraş din America care lasă o impresie profundă, şi acesta are particularităţile sale, fiind cunoscut pentru multe lucruri, dar mai ales pentru cât de mult predomină acolo arta murală. De fapt, oraşul a şi fost denumit „capitala picturilor murale a Americii”. Să tot fie vreo două mii de asemenea picturi exterioare în Philadelphia.

Dar să revenim la ale noastre. Spuneam de Wrigley. Numele acesta se asociază involuntar şi instantaneu cu guma de mestecat. Şi-apoi, compania este şi unul dintre producătorii cei mai mari de pe piaţa mondială, aşa că se-nţelege. Brandul are o identitate bine stabilită peste tot în lume şi majoritatea suntem familiarizaţi cu diferitele versiuni de logo, cu ambalajele produselor şi cu numele, bineînţeles.

Wrigley_2

Sursă foto: imgkid.com

Iată şi povestea.

Pe la sfârşitul anilor 1800, mai exact, prin 1891, Wiliam Wrigley Junior îşi petrecea timpul pe străzile din Philadelphia, încercând să vândă săpunurile tatălui său. Înarmat cu un cal şi căruţă ca mijloc de transport şi cu un talent deosebit pentru a găsi şi convinge cumpărători, Wrigley a făcut o treabă destul de bună.

Atât de bună, de fapt, încât s-a hotărât să testeze o nouă direcţie pe cont propriu şi s-a mutat la Chicago când avea 29 de ani, hotărât să îşi conducă propria afacere.

Wrigley a început prin a vinde comercianţilor săpunul tatălui său, iar pentru a-i încuraja şi determina pe aceştia să-şi aprovizioneze în continuare stocurile de la el, s-a hotărât să pună la bătaie şi ceva în plus.

Wrigley Jr. oferea colaboratorilor săi recipiente cu praf de copt gratuite la fiecare comandă. Spre surprinderea sa, Wrigley a constatat că aceste cadouri promoţionale erau chiar mai populare decât săpunurile pe care le vindea. S-a reprofilat şi a intrat în lumea afacerilor cu praf de copt. Şi a apelat şi de această dată la aceeaşi strategie de promovare şi atragere de clienţi, doar că tânărul antreprenor oferea acum pachete gratuite cu gumă de mestecat la fiecare recipient cu praf de copt. Ironic sau nu, dar şi de această dată, produsul de promovare a fost mai râvnit decât produsul promovat. Şi uite-aşa, o nouă poveste s-a ţesut. În 1893, Wrigley a debutat cu Juicy Fruit şi Spearmint, două dintre cele mai populare arome şi astăzi.

Iar pentru a încheia în ton acest articol, aflaţi că Wrigley a trimis în 1915 mostre gratuite de gumă de mestecat tuturor americanilor listaţi în cartea de telefoane.Un model de marketing de milioane.