Month: aprilie 2015
Înainte de marketing. Poveşti de succes în lumea antreprenoriatului (I)

Poveştile de succes le găsim cu toţii fascinante. Mai ales pe acelea care au scos la iveală un succes imens în pofida oricăror greutăţi. Şi mai toţi am auzit sau citit despre Steve Jobs şi Steve Wozniak, cei care au propulsat Apple Computers într-un garaj, în Cupertino, California, în 1976. Asemenea lor, mai mulţi decât am putea crede.

În afara campusului Apple Sursă foto: Macworld

În afara campusului Apple
Sursă foto: Macworld

De prea puţine ori ne gândim că nume mari în lumea businessului internaţional ar fi putut avea un startup cel puţin modest. Că ar fi putut porni de la nimic mai mult decât o idee şi numai câţiva bani în buzunar. Ne-am obişnuit cu marile companii aşa cum există ele astăzi: cu sedii imense, birouri spaţioase, privelişti care mai de care şi facilităţi, ar spune unii, mai puţin obişnuite mediilor de afaceri.

Birourile Google din Tel Aviv Sursă foto: Office Snapshots

Birourile Google din Tel Aviv
Sursă foto: Office Snapshots

Acum, că nu toate sediile sunt sedii Google sau Apple, e adevărat. Că nu toate afacerile ajung să se extindă atât de mult, o ştim. Dar dacă există o singură lecţie de reţinut din toate aceste poveşti de succes, aceasta e: o idee bună te poate duce departe. Acea idee bună îţi scrie povestea de succes.

Înainte ca marketingul să devină esenţial pentru un succes mai mare, este ideea cea care dă viaţă unei poveşti antreprenoriale de succes. Ideea şi, după cum am mai zis, câţiva bani în buzunar.

Harley Davidson

Harley Davidson este cel mai mare producător de motociclete de categorie grea din America şi a deţinut, la un moment dat, titlul de cel mai mare producător de motociclete din lume.

Harley Davidson nu este doar numele brandului, ci încorporează numele celor doi care au pus bazele companiei în 1903. William S. Harley şi Arthur Davidson au pornit de la ideea de a crea un motor pentru biciclete în 1901. Doi ani mai târziu, lansau pe piaţă prima motocicletă pentru curse. Au lucrat la modelul lor, în tot acel timp, într-o magazie din lemn, nu mai mare decât magazia bunicilor de la ţară. Poveste de succes #1? Verificat.

Yankee Candle

Era în 1969 când Michael Kittredge, în vârstă de 16 ani, a făcut prima lumânare parfumată, realizată din creioane topite. Lumânarea ar fi trebuit să fie un cadou de Crăciun pentru mama sa, dar, în cele din urmă, Michael a vândut-o unui vecin pentru $2. La scurt timp, tânărul întreprinzător a trebuit să înceapă producerea acestor lumânări parfumate în masă. La început, pentru vecini, familie şi prieteni; mai apoi, pentru clienţi în toată regula.

În 1999, The Yankee Candle Company a înregistrat $256 milioane în vânzări şi s-a stabilit ca leader de piaţă al industriei. Şi toată povestea a început cu un tânăr care, în lipsa resurselor financiare pentru a-i cumpăra mamei sale un cadou, s-a folosit de o idee.

Poveste de succes #2? Verificat.

Lanyardurile – o istorie a popularităţii

Poate părea ciudat că lanyardurile, nişte accesorii atât de simple, au devenit astăzi articole atât de populare şi căutate. La urma urmei, câtă popularitate ar putea strânge un şnur purtat la gât sau în geantă? Care nu e nici o bijuterie de clasă, nici vreun articol vestimentar, aşa-zis, la modă. Oricum, suficient de multă popularitate pentru ca atunci când aud cuvântul „lanyard”, oamenii să identifice obiectul, să-i identifice utilitatea.

Pentru că, dacă lanyardurile se bucură de atât de multă popularitate, faptul se datorează în mare parte utilităţii şi versatilităţii lor.

Dar mai puţin cunoscută este istoria lanyardurilor, de altfel, cam aventuroasă şi, cel puţin, interesantă.

Sursă foto: ibiblio

Sursă foto: ibiblio

De pe mare, pe pământ

Lanyardurile nu sunt nicidecum o invenţie modernă. Piraţii şi soldaţii francezi din secolul al 16-lea le foloseau pentru a ataşa obiecte ca fluiere de semnalizare, săbii sau pistoale la uniformele şi veşmintele lor, atunci când porneau la luptă sau se deplasau pe vas.  Termenul folosit de aceştia era „lanière”, cuvântul „lanyard” de acolo provenind. Franţuzescul „lanière” se traduce în română ca sfoară, şnur sau cordon.

Sursă foto: Antique Outings (fluier şi lanyard, Primul şi al doilea război mondial)

Sursă foto: Antique Outings (fluier şi lanyard, primul şi al doilea război mondial)

În anii 1500, designul lanyardurilor era destul de limitat, în comparaţie cu cât de multe şi variate modele se pot obţine astăzi. Aceasta şi pentru că nu erau create cu niciun alt scop decât acela de a se dovedi cât mai utile în situaţii de mare trebuinţă. Deci aspectul estetic aproape că nu conta.

Lanyardurile erau, de fapt, bucăţi de frânghie pe care marinarii, într-un moment de inventivitate, le-au transformat în soluţia la variatele probleme întâlnite pe mare. Pentru că pierderea unui cuţit sau a armei făcea, de multe ori, diferenţa între viaţă şi moarte, aşa se face că lanyardurile au devenit extrem de populare şi în rândurile militarilor care, deplasându-se pe distanţe lungi, le considerau mai mult decât folositoare.

În timp, lanyardurile au căpătat şi un rol ornamental, nu doar practic. S-au manufacturat după tot felul de tipare, din tot felul de materiale şi folosindu-se tot felul de împletituri, tot mai complicate. Napoleon Bonaparte avea o pasiune nemaipomenită pentru lanyardurile colorate şi elaborate. Iar în unele ordine militare, acestea erau oferite ca distincţii sau merite, obicei ce încă se mai păstrează în Canada şi America, în anumite cercuri militare.

Lanyardurile actuale, o formă de exprimare individuală

Astăzi, lanyardurile îşi păstrează funcţionalitatea, dar au devenit mult mai expresive, mult mai joviale şi sunt apreciate ca o formă de creaţie chiar. În lumea afacerilor şi a diferitelor industrii, lanyardurile sunt folosite pentru a expune un ecuson sau ID în cadrul firmelor şi al evenimentelor de tot felul.

Pentru mulţi, lanyardul rămâne o bandă simplă pe care sunt imprimate diverse. Pentru alţii, lanyardurile reprezintă mai mult decât atât: un meşteşug funcţional a cărui istorie se întinde până în vremurile când piraţii navigau pe mările lumii.

 

Poţi găsi acum, la Agrafa Print Services, lanyarduri pentru toate evenimentele care contează. La preţuri competitive, ce variază în funcţie de cantitatea comandată (1,45 – 0,30 Euro), îţi punem la dispoziţie oferta noastră de lanyarduri personalizate prin sublimare, o tehnică ce oferă produsului un impact vizual deosebit.

Cere oferta completă sau mai multe detalii aici.

Felicitările de Paşte au apărut din întâmplare?

Pentru că tot ne apropiem de sărbătoarea considerată de creştini cea mai importantă (da, chiar mai importantă decât Crăciunul), am zis să nu lăsăm nici noi evenimentul să treacă neremarcat. De altfel, şi cei de la American Greetings au desemnat Paştele drept a patra cea mai populară sărbătoare când oamenii obişnuiesc să-şi trimită unii altora felicitări.

Iar una dintre tradiţiile de Paşte, şi de la noi, şi de prin alte părţi, este tocmai aceasta: trimiterea felicitărilor cu motiv pascal. Se cuvine, aşadar, să oferim subiectului în cauză atenţia binemeritată.

Făcând o mică parenteză aici, există oameni destul de pasionaţi de acest subiect. Oameni care, în fiecare an, organizează o expoziţie cu felicitări de Paşte, mai vechi (de fapt, destul de vechi) şi mai noi. Expoziţia se organizează în ţări diferite de la an la an. În 2015, se va ţine în Republica Cehă, iar mai multe detalii privind locaţia exactă vor fi postate aici.

11416

Sursa: Museum Selection

Circulă în mediul virtual informaţia că felicitările de Paşte ar fi apărut din întâmplare, atunci când un librar a scris pe un desen – iepuraş o simplă urare. Dar e o informaţie mai curând neverificată. Ce se ştie totuşi cu siguranţă este că obiceiul de a trimite felicitări cu motiv pascal celor din familie şi prietenilor s-a răspândit la sfârşitul secolului al 19-lea. Şi că angajaţii oficiilor poştale obişnuiau să îndoaie felicitările pentru a separa astfel adresa de mesajul expeditorului.

Motivele cele mai des întâlnite pe felicitările de Paşte erau oul supradimensionat, copiii surprinşi cu miei în braţe sau puişorii. Iepuraşii de Paşte şi motivele florale au devenit şi ele tot mai populare în timp, alături de temele religioase.

Cele mai impresionante felicitări de Paşte datează din perioada 1898 – 1918, multe fiind apreciate pentru designul deosebit, tehnică sau materialele utilizate: aur, argint, motive în relief etc.

Până la urmă, s-ar părea că felicitările de Paşte rămân un obicei specific secolelor 19 şi 20; pentru simplul motiv că, după această perioadă, obiceiul de a trimite felicitări în timpul sărbătorilor de Paşti nu s-a mai ţinut atât de mult. Mijloacele de comunicare digitală au contribuit şi acestea la risipirea treptată a tradiţiei. Însă mai există şi nostalgicii pentru care felicitările de Paşte au o semnificaţie aparte. Pentru aceştia vor exista întotdeauna expoziţiile internaţionale.